|
Înapoi Iordan Datcu, Folclorul Detentiei - recenzie publicatã în "România literarã", nr. 34 din 29.08 - 05.09.2008. Sursa web: http://www.romlit.ro/folclorul_deteniei
Folclorul detenţiei
Detenţia n-a fost nici pentru autorul cărţii doar temă de cercetare si de meditaţie, ci, de câteva ori, chiar tristă, nemijlocită şi brutală realitate.de Iordan Datcu Cât de complexă este creaţia populară tradiţională, cât de multe componente are, de o mare diversitate, asupra a nu puţine dintre ele urmând ca de acum încolo să se exprime cercetarea monografică, vine să ne reamintească masiva carte a lui Marian Munteanu, Folclorul detenţiei. Formele privării de libertate în literatura poporană (Valahia, Bucureşti, 2008). Şi prin studiul introductiv (p. XV-CCV) şi prin corpusul de texte (p. 1-1124), tema (ideea cercetării materialului folcloric după teme a formulat-o Lucian Blaga) este pentru prima dată amplu examinată, introdusă în arealul ştiinţelor etnologice, fiindcă abia câteva colecţii de texte, apărute timp de un secol şi jumătate, adică până în anii '50-'60 ai secolului trecut, au subsumat textele aparţinând temei unei taxonomii adecvate, cele mai multe fiind grupate în capitolul generic cântece sociale. Excepţii fericite au făcut colecţia lui G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române (1885), care are câteva texte ale arestaţilor, aceea a lui Petru Bilţiu Dăncuş, de la sfârşitul secolului al XIXlea, Colecţiune de hori..., apărută postum, în 1970, aceea a Elenei Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român (1903), cu două texte ale închisorii, Bela Bártók, Rumanian Folk Musik (Haga, 1975), care cuprinde Jail Song (cântece de temniţă) şi aceea a lui I. Oprişan, Folclor din Moldova de Jos (1970), care conţine şi cântece de hoţie şi puşcărie. în cele câteva tipologii, tema "nu este explicit identificată decât marginal". Sub raport teoretic sunt preluate câteva opinii ale unor celebri înaintaşi: D. Caracostea, care a opinat că "Doina a fost la origine cântecul de jale al iobagilor în casa stăpânilor, unde răsunau cântecele de jale şi dor produse de neoexogamia căsătoriilor în depărtare"; Al. I. Amzulescu, potrivit căruia "majoritatea subiectelor eposului nostru eroic se desfăşoară ca epos al eliberării şi răzbunării"; Aurelian I. Popescu, care în cartea sa Ideea de unitate naţională în viziune populară (1980) are un capitol despre "formele de reprimare a luptei pentru dreptate, libertate şi unire naţională". în faţa puţinătăţii opiniilor teoretice asupra temei care-l preocupă, Marian Munteanu, pe baza unei profunde abordări, îşi exprimă convingerea că detenţia este o dominantă a mentalului comunitar, "reprezentată la nivelul întregii culturi populare". Detenţia, diferitele forme de îngrădire sau restrângere a libertăţii au fost exercitate de instituţii precum organizaţia statală, familia, instituţii magice şi religioase, confrerii profesionale şi comunitatea locală. Formele privării de libertate au fost răpirea, captivitatea (profilactică, profesională, rituală, familială), surghiunul, servitutea opresivă, pedepsele infamante, cătănia, prizonieratul, sclavia, detenţia penitenciară (nu-i reţin atenţia însă mediul penitenciar şi grupurile infracţionale). Socotind tema pe care o cercetează ca un "fenomen major, relevant şi reprezentativ pentru definirea profilului cultural şi spiritual al comunităţii tradiţionale", autorul îşi bazează studiul şi corpusul de texte, reprezentând toate spaţiile locuite de români, pe un fond documentar care poate fi socotit exhaustiv şi care este alcătuit dintr-un registru foarte bogat: doine, strigături, cântece bătrâneşti, poveşti, legende, snoave, basme, obiceiuri de Anul Nou, obiceiuri din ciclul familial, obiceiuri la muncă, teatru popular, jocuri de copii, credinţe şi farmece, ghicitori şi frânturi de limbă, proverbe, zicători, asemănări, povăţuiri. De semnalat că sunt antologate nu doar texte care se structurează pe tema dominantă, ci şi unele în care motivul detenţiei apare într-o "formă contrasă". Lirica este capitolul cel mai bogat (741 texte) şi în toată este urmărită arhitectura motivică: detenţia ca experienţă de viaţă şi ca realitate instituţională, apoi ca posibilitate, ca simbol, ca soluţie (acceptată sau respinsă). Sunt observate câteva zeci de motive desprinse din tema detenţiei, cum sunt, între altele, ajutorul divin, blestemul, calul năzdrăvan, căsătoria, cătănia, conducătorul nedrept sau milos, destinul implacabil, diavolul, educaţia, eliberarea, eroul milostiv, evadarea prin vicleşug, execuţia, fârtaţii, fratele şi sora, fraţii regăsiţi, gospodăria părăginită, incestul evitat, infracţiunea. Un set bogat de cântece bătrâneşti (815-1039) ilustrează toate articulaţiile temei. Filolog versat, Marian Munteanu examinează lexicul detenţiei, termenii ei specializaţi şi semnalează că unele cuvinte se "ridică, prin expresivitate şi rezonanţă, la rangul de veritabile esteme". Din rândul acestora făcând parte rob şi temniţă, primul "dominând autoritar întreaga arie semantică a restrângerii libertăţii", capacitatea lui expresivă fiind "determinată de o asociere rară de sunete care produc o anumită senzaţie de nimicnicie, uscăciune şi neputinţă", iar cel de al doilea semnalând "sonoritatea aspră, de geamăt surd, produsă de asocierea grupului consonantic mn cu africata ţ, efect întărit de accentul pus pe prima silabă, creează impresia unui icnet dureros, născut într-un trup înţepenit". Asemenea observaţii şi comentarii sunt continuate în amplul glosar (p. 1059-1124), în care figurează expresii specifice, termeni denumind persoane cu însărcinări speciale în paza temniţelor, termeni desemnând pedepse, instrumente de tortură, unelte de supliciu, numeroasele sinonime ale termenului temniţă. Cartea este, totodată, un omagiu al atâtor etnologi care au fost victime ale regimului comunist: "etnologia românească a suferit agresiuni de proporţiile unui veritabil genocid, judecând după amploarea pierderilor suferite prin exilul, întemniţarea sau suprimarea unora dintre reprezentanţii săi de prim rang şi marginalizarea celor rămaşi în viaţă sau în libertate. Importante direcţii de cercetare, cum ar fi cele strălucit reprezentate de Dumitru Caracostea, Mircea Vulcănescu, Ion Ionică, Anton Golopenţia, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Petru Caraman, au fost frânte cu brutalitate, întreaga comunitate etnologică fiind supusă unui sistematic proces de intimidare şi constrângere ideologică". Pe de altă parte, detenţia n-a fost nici pentru autorul cărţii doar temă de cercetare şi de meditaţie, ci, de câteva ori, chiar tristă, nemijlocită şi brutală realitate: "Arestat în mai multe rânduri (1988-1990), fiind învinuit - scrie el -, în perioada studenţiei, de Ťpropagandă creştină, ostilă ideologiei marxist-leninisteť, acţiuni anticomuniste şi protestatare, a fost deţinut politic în închisoarea Jilava (1990)". Bunicul său, Teofan Munteanu, ofiţer al Armatei române, a fost deţinut politic (1940-1956) în lagărele de concentrare de la Vorkuta şi Novorilsk (Siberia). Iordan Datcu, Folclorul Detentiei - recenzie publicatã în "România literarã", nr. 34 din 29.08 - 05.09.2008. Iordan Datcu, Folclorul Detentiei - recenzie publicatã în "România literarã", nr. 34 din 29.08 - 05.09.2008. Sursa web: http://www.romlit.ro/folclorul_deteniei |