Înapoi

Alexandru I. Amzulescu, Marian Munteanu - CÂNTECUL POPORAN DIN MUSCEL,
Ed. Valahia, 2010 (XII + 798 pagini).




NOTÃ ASUPRA EDITIEI



Titlurile cântecelor au fost adoptate convenţional, după primul sau al doilea vers (ignorând, de regulă, formula introductivă Foaie verde…).

Textele sunt amplasate în grupaje tematice, fiind dispuse în interiorul fiecărui grupaj în ordine alfabetică (după titlu). Ordonarea şi numerotarea iniţială a variantelor, aşa cum a fost realizată în 1965 de Al. I. Amzulescu, cu prilejul transcrierii textelor, poate fi accesată la pagina de internet www.valahia.biz.

Variantele textelor de bază sunt redate doar prin marcarea diferenţelor survenite faţă de varianta principală.

După fiecare variantă-tip este trecută o casetă tehnică, redactată cu caractere distincte, ce cuprinde sursa (codul din arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor), numele informatorilor, vârsta, data şi locul culegerii precum şi, acolo unde a fost cazul, trimiterea la varianta corespunzătoare din colecţia lui C. Rădulescu-Codin (Literatură populară, vol I, Ed. Minerva, 1986), semnalată prin acronimul < CRC > însoţit de numărul paginii şi numărul de ordine al textului respectiv.
De asemenea au fost efectuate corelaţiile cu partiturile publicate de Paula Carp şi Adrian Vicol (Cântecul propriu-zis din Muscel, Editura Muzicală, Bucureşti, 2007, vol. I-II), trimiterile fiind marcate prin semnul < ♫ > însoţit de numărul de ordine al textului respectiv. Textele care beneficiază de asemenea trimiteri au fost marcate inclusiv la titlu cu semnul ♫.

Informaţii similare sunt consemnate şi pentru variante, câte o casetă tehnică organizată aidoma cu cele ale variantelor-tip fiind amplasată înaintea fiecărei variante.

La finalul textelor sunt reproduse (marcate, de asemenea, cu caractere distincte) declaraţii şi comentarii ale informatorilor pentru toate situaţiile în care am dispus de asemenea informaţii.

Atât textele cântecelor cât şi comentariile informatorilor au fost transcrise urmărindu-se redarea cât mai fidelă a particularităţilor regionale de pronunţie.

Refrenele şi intervenţiile cu funcţie prozodică din interiorul cântecelor sunt marcate prin caractere italice.

Repetarea unor versuri sau secvenţe de versuri este indicată prin încadrarea acestora cu semnele din grafia muzicală /: :/, numărul punctelor semnalând numărul corespunzător de repetări. Eventualele diferenţieri între versurile repetate (cuvinte sau fragmente de vers) au fost marcate prin indice cifric.

Versurile sunt numerotate fără a se ţine cont de refrene.

În glosar sunt oferite explicaţii pentru regionalisme sau pentru cuvintele ieşite din uz.


Abrevieri:

D. = înregistrare pe disc de patefon (în arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu”);
fg. = înregistrare pe cilindri de fonograf (în arhiva IEF);
i. = notaţie directă (fără înregistrare) (în arhiva IEF);
inf. = informator;
mg. = înregistrare pe bandă de magnetofon (în arhiva IEF);
ms. = manuscris (în arhiva IEF);
vs. / vss. = vers / versuri.

*