Înapoi

Marian Munteanu - NOI INSINE,
Ed. 1Print, 2025 (288 pagini)..



CUVÂNT ÎNAINTE



La ce bun (înca) o carte despre oamenii si institutiile unei civilizatii apuse? Ce foloase palpabile, vizibile imediat, ar aduce datele ei unei societati moderne efervescente si grabite?
Lumea din care provenim nu este suficient cunoscuta si nici înteleasa. Ba chiar, cu exceptia unei zone restrânse a cercetarii specializate, vechea noastra civilizatie este prezentata si evaluata deformat. Parca cineva ne-a rupt albumul de familie, a pus mazgaleli în locul unor fotografii, iar pe altele le-a aruncat la gunoi. Examinând faptele si spusele batrânilor nostri, vom observa ca multe din referirile vehiculate cu privire la lumea si viata lor sunt confuze, eronate si chiar grav falsificate. Indiferent ce parere ne-am format deja, indiferent de natura abordarilor (sentimentale, critice, fugitive, stiintifice etc.), multe aspecte nu se potrivesc, în niciun fel. Fie si privind doar din aceasta perspectiva, se cuvin clarificate sau reamintite câteva elemente care, cândva, ne defineau.
Amalgamul neclaritatilor, greu de descâlcit cu o simpla expunere (descurajatoare prin dimensiunile ei inevitabile), poate fi neutralizat printr-un pelerinaj lamuritor, pe parcursul caruia cititorul însusi sa contemple, direct si îndeaproape, configuratia civilizatiei românesti de altadata. Este ceea ce propune lucrarea de fata.

Partea întâi are un rol introductiv si contine trei pasi pregatitori:

i - o trecere în revista a peisajului public/cultural contemporan;
ii - o prezentare a lumii vechi, limitata la punctarea caracteristicilor si coordonatelor sale esentiale si definitorii;
iii - o cale de investigare a fondului cultural si spiritual arhaic (genomul cultural).

Partea a doua prezinta traseul propriu-zis al pelerinajului nostru, alcatuit dintr-o selectie de balade, majoritatea putin cunoscute azi si rar sau deloc invocate (în afara lucrarilor de stricta specialitate). Cu ajutorul lor, cititorul va întrezari cadrele constitutive ale vechii civilizatii satesti, asa cum era ea reflectata de oamenii sai, prin propriile lor instrumente cultural-spirituale. Textele alcatuiesc un esantion, minimal dar relevant, menit sa puna în lumina profilul identitar, structura societala si principalele repere ale satului arhaic. Cu acest prilej vor fi lamurite si câteva aspecte artificial “controversate” privind unele creatii mult invocate în dezbateri publice (cum ar fi, de pilda, Miorita sau Mesterul Manole), dar interpretate adesea superficial sau chiar profund eronat.
Trebuie precizat si subliniat ca lucrarea nu urmareste investigarea originilor stravechi[1] si nici reconstituirea istorica a etapelor[2] parcurse de civilizatia sateasca de-a lungul mileniilor. Ele au fost, desigur, amintite sau sugerate, dar am insistat asupra coordonatelor si reperelor certe, active indubitabil în ultimele veacuri ale îndelungatei sale existente. De asemenea, nu am analizat procesul de dezintegrare a lumii satesti si tranzitia în cadrele societatii moderne, de tip urban, aceste aspecte facând obiectul unui volum viitor.
Este dincolo de orice îndoiala ca, cel putin în ultimele doua milenii, civilizatia româneasca a fiintat autonom, prin ea însasi, în cadrul si intimitatea formelor satesti de organizare sociala si cultural-spirituala. Datele ei au fost pastrate în memoria comunitatilor satesti si, din fericire, marturiile si creatiile oamenilor ei au putut fi salvate si conservate. Nu trebuie decât sa poposim în preajma lor si sa le examinam cu atentie. Pe lânga bucuria (re)descoperirii unor capodopere, vom afla calea catre o mai buna întelegere a lumii românesti de altadata. si, de acolo, a celei de azi.

Contemplarea vechii noastre civilizatii nu ar mai fi posibila daca o pleiada meritorie de culegatori, etnografi si folcloristi nu i-ar fi consemnat si dezvaluit continuturile, trasaturile si adâncimile. Simpla enumerare (selectiva!) a colectiilor, studiilor si cercetarilor carora le suntem, cu totii, îndatorati, ar umple paginile unui întreg volum. În contextul unei incursiuni ca cea de fata, însa, câteva contributii se cuvin neaparat evocate. Lucian Blaga (Spatiul mioritic), Ernest Bernea (Civilizatia româna sateasca), Ovidiu Papadima (O viziune româneasca a lumii) si Cristian Tiberiu Popescu (Istoria mentalitatii românesti) sunt autorii unor sinteze remarcabile, utile celor preocupati sa discearna fizionomia noastra identitara. Li se adauga studiile dedicate baladei poporane, între care stralucesc exemplar operele lui Dumitru Caracostea si ale continuatorului sau, Alexandru I. Amzulescu.
Datele concrete fiind deja consemnate, nu mai pot aparea decât noi strategii, evaluari si nuante privind tratarea problematicii în sine – dar si unele lamuriri. Am expus o serie de date sintetice, multe din ele tributare, firesc, unor concluzii deja formulate (cunoscute, fara îndoiala, de cei ce au cercetat civilizatia sateasca si au studiat lucrari ca cele mai sus amintite). În acelasi timp, am tintit si unele obiective suplimentare, aducând anumite clarificari si insistând cu prioritate asupra perspectivei satenilor. Daca, unora, o asemenea abordare li se pare riscanta, le reamintesc ca satenii, desi nu se ocupau cu stiintele sociale, aveau constiinta de sine si îsi stapâneau pe deplin, la nivel comunitar, instrumentele societale. Este, si acesta, un teritoriu care merita cunoscut si înteles.

*
Am amânat publicarea cartii de fata mai bine de 30 de ani[3]. O vreme am identificat noi probe si argumente privind rosturile si semnificatiile universului satesc de gândire, tinând cont de “coordonatele sale mai întâi si nu de cele apartinând unei mentalitati straine acestuia”[4]. Capitolele lucrarii au fost apoi abordate, ca teme distincte, în dezbateri culturale, în cursurile si seminariile anilor de profesorat[5], precum si în discutiile cu diversi conationali preocupati de problema profilului nostru identitar. Reunirea lor ar putea fi considerata, probabil, prea expeditiva. Gândita initial ca o sinteza lipsita de încarcaturi obositoare, deci mai accesibila, intentionam sa îi sporesc temeiurile si sa o finalizez doar dupa publicarea altor lucrari, dedicate analizei genomului cultural, pe care le consideram prioritare.
Dar în ultima vreme a aparut, din diverse pricini, un anumit sentiment al urgentei. Asa ca am înfiripat cartea în aceasta forma concentrata, rezumativa, si am dat-o tiparului, la sugestia unor oameni apropiati, dragi inimii mele. Ei au apreciat ca unele lucruri pur si simplu trebuie (re)amintite. Cunoscând si comentând în diverse împrejurari anumite continuturi ale lucrarii, au tinut mortis – ba chiar au facut “presiuni” prietenesti – sa o vada publicata.
Îi multumesc Cristinei Maria pentru imboldurile sale critice, pertinente si atât de binevenite, precum si lui Bogdan, fara ajutorul caruia nu as fi razbit nicicum, de-a lungul anilor, în hatisul cercetarilor si documentelor folclorice (si nu numai). De asemenea, îi sunt recunoscator domnului Florin Puscasu, editorul acestui volum, pentru rabdarea si prietenia sa. Lor le datorez, ca si întregii familii, profesorilor, colegilor si prietenilor, puterea de a fi ajuns cu bine la un liman.

Marian Munteanu

Valea Omului,
în vremea Rusaliilor, 2024 (7532).

1 Originile antice, precreștine, ale civilizației sătești necesită abordări și investigații cu totul distincte. Din multele exemple care pot fi invocate, amintim demersul lui Traian Herseni, care analizează parcursul unor ritualuri mergând până la rădăcinile lor neolitice (Forme străvechi de cultură poporană românească, Studiu de paleoetnografie a cetelor de feciori din Țara Oltului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1977).
2 Cum ar fi, de exemplu, cea propusă, cu argumente consistente, de Cristian Tiberiu Popescu în Istoria mentalității românești, Editura Universal Dalsi, 2000.
3 Am prezentat planul lucrării în 1988, la o sesiune universitară de comunicări științifice, sub forma unei schițe pregătitoare. Ea a putut fi publicată (din motive evidente) abia în 1990, cu titlul Coordonate fundamentale ale satului românesc arhaic (în periodicul Atlas, nr. 44/1990, p. 8.). Textul poate fi consultat, în facsimil, pe pagina www.munteanu.ro.
4 Ibidem.
5 Cursurile Cultură poporană românească în context european, Sociologia culturii poporane, Antropologie literară și Memorie culturală, pe care le-am predat la Universitatea din București (Secția de etnologie a Facultății de Litere), în perioada 1999-2010, în calitate de profesor asociat.