Marian Munteanu

Adevarul: Ce a mai ramas din „fenomenul Piata Universitatii” dupa aproape 20 de ani?

Marian Munteanu: Dupa evenimentele din `90 mi-a spus cineva – trebuie sa verificam prin arhive – ca in apropierea locului din Piata Universitatii a fost candva, demult, o biserica. Dar ceea ce este absolut tulburator este hramul bisericii. Ce hram credeti ca avea? Sfanta Varvara. Patroana minerilor! E ceva asa... te cutremura.

Prin urmare, minerii au facut un sacrilegiu...

Ei au fost, sarmanii, un fel de victime. Statul si-a batut joc de ei… Au fost mintiti, manevrati… Dar au si gresit, au si ei partea lor de vina, saracii.

Ati aflat ce li s-a spus atunci?

Uitati-va in arhiva „Adevarul“ din 13-14 iunie [1990]. Pagini intregi, nesemnate. In loc de semnatura scrie „Reporterii Adevarul aflati la datorie“. Ziarul pretindea ca Bucurestiul era in dezastru, ca e lovitura de stat... Normal ca aia (minerii – n.r.) cand au citit – li s-au dat gratuit ziarele – au crezut ca, gata, in Romania, in Bucuresti, e razboi civil. Si, abil instigati, ce si-au zis? „La lupta, sa aparam patria!“

Le era frica sa nu vina legionarii inapoi...

Se spunea ca s-ar fi arborat „steagul verde” pe nu stiu ce cladire de stat. O tampenie...

Erau si dezinformari, cum ca aveati droguri si arme, ca se facea contrabanda, se falsificau bani...

In acea perioada, marea invrajbire, marea campanie a minciunii – incurajata de noii reprezentanti ai puterii de stat – a atins paroxismul. S-au inoculat neadevaruri, neincredere, dihonie in toata societatea. Cumplita campanie…
Ea continua, e inca activa pe anumiti vectori. Va dau cateva exemple. Asocierea lor poate parea, la prima vedere, fortata dar veti vedea ca exista o anumita conexiune logica.
O parte din dosarul lui Petre Tutea a si fost publicat. O sa vedeti acolo cum prezentau ofiterii respectivi ca prioritate compromiterea anturajului lui Petre Tutea. Odios! Nu trebuia compromis doar el, ci si toti cei din jurul lui. Imediat dupa decembrie 1989 erau puse afise prin Universitate cum ca Liga Studentilor ar fi fost o organizatie legionara.
Mai tarziu, o alta diversiune oribila, de data aceasta in Piata Universitatii: persoane neidentificate au multiplicat o fotografie a actorului Dragos Paslaru, dintr-un film in care acesta jucase rolul unui legionar. (Dragos era in conducerea Asociatiei „21 Decembrie“ – cea autentica, fara nicio legatura cu ce e acum. Atunci, „21 Decembrie“ insemna Dragos Paslaru, juristul Lucian Mihai, sculptorul Alexandru Nancu… Alti oameni!) Fotografiile alea erau prezentate ca si cum Dragos Paslaru ar fi venit in camasa verde in timpul demonstratiei. Era o imagine din film!

Au fost foarte multe lucruri de genul asta in Piata Universitatii: ca avem droguri, ca avem arme, ca avem bani de la politicieni sau de la servicii secrete occidentale. In cazul meu, acesti vectori de atac au fost utilizati pana astazi, probabil de oameni din aceeasi familie institutionala si morala cu propagandistii din 1990: ca as fi extremist, ca as vinde armament, ca as avea multi bani, evident din afaceri mari si dubioase… Acelasi tip de minciuni, la fel de mizerabile ca si cei care le vehiculeaza.

Credeti ca mai sunteti tinut sub observatie?

Probabil ca da, de vreme ce mai sunt cativa care se ostenesc sa scrie despre mine aceste aberatii. Dar nu asta ma deranjeaza. Ma deranjeaza ce se intampla cu noi toti, caci aceste nenumarate campanii de dezinformare au creat probleme grave la scara intregii societati. E o permanenta invrajbire in care toti sunt instigati impotriva tuturor. Si astfel este in mod sistematic blocata orice forma de coagulare, de orice tip.

Oamenii nu mai au acces la dialog real. Foarte multi „lideri de opinie“ promoveaza un gen de „apartheid cultural“. Adica: „noi avem dreptate, iar ceilalti, daca nu sunt de acord cu noi, devin automat extremisti, tradatori etc.“. Ceea ce este dramatic, pentru ca grupurile „combatante” se anihileaza reciproc iar societatea romaneasca ramane vaduvita de resurse si solutii la care nu se poate ajunge decat prin dialog si reconciliere.

E o chestiune facuta deliberat sau tine de educatia precara?

Unii au fost manipulati cu abilitate iar la altii poate fi vorba si de calitatea lor umana, a unora care s-au suit, cum se zice, „ca scroafa-n copac” si nu-si pot gestiona propria pozitie.

Practic, discutam despre clasa politica.

Vorbim despre „elite”.

Avem asa ceva?

Tehnic vorbind, da. Orice societate are o elita compusa din mai multe segmente – politico-administrativ, cultural, academic etc. Masa populatiei, adica poporul, guvernatii, sunt condusi, pastoriti de acele elite. Intotdeauna reamintesc aceasta binecunoscuta distinctie pentru ca nu trebuie sa amestecam lucrurile.

De prea multe ori, situatia Romaniei este prezentata la gramada: „Noi, romanii, suntem incapabili sa facem nu-stiu-ce!“ „Poporul roman nu poate, nu stie...“ Eu nu sunt de acord cu aceasta abordare. Cred ca responsabila pentru aceasta situatie din Romania este tocmai elita. Poporul a fost mai mult decat concesiv, obedient chiar. A votat, a platit impozite, n-a facut rascoale... Si azi, chiar daca nu mai participa la vot, uite ca nu iese in strada sa blocheze Romania. Urmeaza directiile trasate de elita conducatoare.

In 20 de ani vedeti vreo directie trasata?

Eu vad una, dar nu este deloc buna.

Care este aceea?

Este aceea a utilizarii neprofesioniste – e prea bland termenul – a resurselor. Nu au fost folosite eficient nici resursele umane, nici cele materiale. Au fost risipite. Selectia resurselor umane, absolut vitala pentru orice societate, a fost devastatoare in Romania. A fost pe dos. Adica uneori aproape ca ai senzatia – caz de paranoia – ca ai de-a face aproape cu o intentionalitate, desi de cele mai multe ori este simpla incompetenta.

Gradul de impostura in care se afla societatea noastra la nivelul ei de sus este dramatic. Sigur, nu in totalitate. Exista exceptii, oameni de anumita calitate, categoric, dar pare-se ca domina incompetenta, cel mai adesea asociata cu o aroganta absolut naucitoare. Cred ca oricine poate enumera destui asa-zisi „lideri de opinie” care spun si promoveaza cu tenacitate prostii de-a dreptul cutremuratoare. Sa-mi fie cu iertare! Asta traim!

Vectorii de mesaj sunt cultivati sau e un haos general?

Si, si. Nu stiu in ce proportii. Sunt convins ca foarte multi sunt selectati in mod special. Altii au, poate, o anume sinceritate, care poate fi ghicita datorita candorii cu care debiteaza vrute si nevrute, pe orice tema, desi se vede cu usurinta ca nu detin decat cunostinte modeste, la nivel de liceu – sau chiar mai jos. Asa se intampla in arii largi ale dezbaterii publice „intelectuale”. Oameni care habar nu au despre ce e vorba sau au informatii secventiale se pronunta despre teme grave: romanitate, identitate, etnicitate, sistem de valori, moralitate...

Cine suntem noi acum ca popor? Ar trebui sa ne conturam o identitate.

Dar o avem. Numai ca trebuie sa facem distinctia intre cele doua planuri: planul specific comunitatii etnice in ansamblul ei, care nu se manifesta prin atitudini de marcare ostentativa a identitatii (ar fi si absurd) si discutia despre identitate. Elementele identitare pot fi analizate si intelese de catre un observator calificat, care are insa obligatia sa ia in calcul toate aspectele, cum ar fi configuratia comunitara, traseul cultural si spiritual, influente si asa mai departe.

Un popor nu poate fi definit dupa ceea ce se intampla in 20-50 de ani, pentru ca popoarele sunt comunitati cu o viata indelungata. Noi suntem un popor vechi. De aici ne pleaca si anumite calitati si puteri, dar si anumite vulnerabilitati sau metehne. Din aceasta stravechime nu se nasc numai consecinte spectaculoase, ci isi fac loc si unele neplacute.

De exemplu, o anumita „neglijenta” a noastra fata de ceea ce reprezinta precizie tehnica sau o anume reticenta fata de rigoarea organizationala moderna pot fi considerate defecte, constituind handicapuri in conditiile impuse de o societate industrializata. Pe de alta parte, disponibilitatea speciala pentru zonele de tip liric sau religios, o anume viziune etica profunda, sunt surse de putere spirituala, sunt calitati si disponibilitati creatoare, insuficient exploatate…

Ce parere aveti despre discursul lui Dan Puric?

Intamplarea face sa ne cunoastem de cand amandoi eram mai mititei. Eu am o parere buna despre el si admir efortul lui de artist si de om care incearca sa construiasca un discurs original, de certa valoare estetica si culturala.

Unii se grabesc sa-l eticheteze drept legionar, plasandu-i discursul intre ciobanasul mioritic si Corneliu Zelea Codreanu.

Sunt unii care nu se mai satura sa vorbeasca prostii. Despre ciobanasul mioritic vorbesc o multime de ignoranti, ceea ce e trist pentru o cultura care, cel putin in aceasta arie, a stiintelor etnologice, are contributii remarcabile. Sunt din ce in ce mai multi cei ce cred ca pot „sari” peste capitolul dedicat oralitatii din istoria culturii si literaturii romane, dar se socotesc indreptatiti sa-si dea cu parerea.

Ca tot ati adus vorba de balada – in programa scolara se face referire o data sau de doua ori la „Miorita” si la „Mesterul Manole“ si cu asta basta. Copiii parasesc liceul si nu primesc nicio informatie despre cateva milenii de viata culturala a propriului lor popor. E ca si cum grecii ar interzice Iliada!
In Romania nu se mai acorda atentie si sprijin studiului culturii traditionale, ceea ce este o catastrofa. Scoala etnologica romaneasca este ignorata si desconsiderata, si aceasta in conditiile in care patrimoniul cultural traditional ne recomanda ca una dintre ariile culturale de prim rang ale Europei. Stam pe un adevarat tezaur si nimeni nu vrea sa-l valorifice.

Imaginati-va ca aveti in fata partitura Simfoniei a IX-a. Beethoven, care intamplator, cand a compus-o, aproape surzise, o avea in minte, o „auzea”. Chiar si printre muzicieni nu sunt multi cei care se uita pe partitura unei simfonii si sunt in stare „sa auda” melodia in cap. Un tip de performanta extrem de rar. Ce sa mai zicem de noi, care nu suntem compozitori sau dirijori? Vedem niste note, poate dibuim ceva pasaje, dar cat de departe suntem de a intelege o intreaga simfonie... Asa si unii intelectuali, cand se refera la folclor sau la „Miorita“. Ei isi imagineaza ca inteleg, dar, de fapt, comit erori grave de interpretare, din nestiinta.

„Miorita“ este doar una dintre cele 300 de piese care compun simfonia baladesca a poporului roman. Din aceste 300 de tipuri, aproape 100 sunt capodopere de acelasi nivel sau de nivel apropiat cu „Miorita“ sau „Mesterul Manole“. Or, „comentatorii” la care faceati referire nu au citit nici macar zece din aceste capodopere – cei mai multi nu inteleg nici macar despre ce e vorba in „Miorita“… Nu va dati seama ca astfel de oameni nu cunosc nimic din ceea ce inseamna cultura traditionala si specific romanesc?

Dan Puric vorbeste in cunostinta de cauza?

Un artist poate avea, prin capacitatea sa, prin harul sau, sansa sa rezoneze cu un anumit univers cultural – nu neaparat sa cunoasca sau sa inteleaga, rational vorbind, totul. El poate vibra, cu fiinta si sensibilitatea sa, in armonie cu comunitatea careia i se daruieste. Cred ca Dan Puric ar putea face parte din aceasta categorie de artisti. Demersul lui, ca act artistic si cultural, mi se pare binevenit si cred ca este un om corect in intentii.

Cand apare cate un om corect in intentii, asa cum afirmati, dar cu un discurs apropiat de valorile crestin-ortodoxe, intelectualii se cam crispeaza.

Cred ca, cel putin cei cinstiti, au aceasta reactie fie dintr-o insuficienta intelegere a lucrurilor, fie, alteori, de teama ca nu cumva sa fie infierati ca „nationalisti”. (Nu discut reactia celor rau-intentionati, caci nu ma intereseaza.)

Multi dintre comentatori confunda lucrurile. Ei vad in credinta ortodoxa, componenta spirituala care face parte din matricea noastra identitara, un factor nociv, care ne blocheaza, ne mentine intr-un soi de feudalism perpetuu. Este evident ca unii ca acestia pur si simplu nu cunosc si nu inteleg Ortodoxia romaneasca. Ei fac analogii de genul: tara ortodoxa - nereceptiva la transformari moderne, deci o frana in calea progresului. Or, cum dansii vor „progresul si nimic altceva“, cum spunea binecunoscutul lor mentor, resimt in Ortodoxie un soi de frana, ceea ce este, ma iertati, o prostie. Eventualele „probleme” pe care noi, romanii, le avem in confruntarea cu provocarile modernitatii, nu au nicio legatura cu Ortodoxia.
Ele, asa-zisele noastre „probleme”, pleaca, de fapt, dintr-un strat etno-cultural mult mai vechi… Departe de a fi o frana, Ortodoxia este singura noastra salvare, caci ea este izvorul nostru de umanitate si de dumnezeire. Fara ea, mi-e groaza sa ma gandesc cum am putea fi… Ortodoxia este un fel de intelegere a lumii si a relatiei cu Dumnezeu, in care de altfel suntem destul de apropiati de catolici, ba chiar si de unele culte protestante.
Dar neintelegerea raportului real intre spiritualitate si celelalte componente ale naturii noastre ii fac pe cei bine-intentionati sa cada intr-o capcana.
Pe cei rau-intentionati ... ii stim. Ei Il urasc pe Dumnezeu si, nu stiu cum se face, dar urasc in special religia crestina. Pentru ei, orice e apropiat de crestinism e rau. Au alta viziune si sunt incapabili sa accepte un dialog sincer, diferentele. Cei care cred in Dumnezeu sunt considerati niste indivizi dubiosi si retrograzi…

Avem si multe metehne, ca popor...

Sigur ca avem metehne, dar nu pleaca din credinta. Calitatile pe care le avem – multe, putine – pleaca de acolo. Daca ar disparea aceasta componenta spirituala, ne-am prabusi ca popor. N-am mai exista. Nu am mai fi noi. Cei care promit aventuri d-astea trimit popoarele spre fundaturi. Sunt in istorie cazuri de lideri care au vehiculat doctrine ale „puritanismului” rasial, ale „luptei de clasa”, omul „nou”, rasa „pura” si alte sminteli, care stim unde au dus.

Eu consider ca popoarele trebuie respectate. Daca un popor isi asuma o anumita dimensiune identitara, si poporul nostru a dat probe stralucite in istorie de asumare a acestei componente, nu trebuie sa ne ingrijoreze „problema” Ortodoxiei. Avem foarte multe alte neajunsuri, mai cu seama ale statalitatii noastre.
N-avem institutii administrative eficiente, n-avem rezultate economice bune, n-avem un sistem fiscal rezonabil, bolnavii ne mor cu zile, scolile merg din ce in ce mai prost, nici macar drumuri nu avem… Avem atatea belele pe cap, dar uite ca pe dansii ii framanta problema Ortodoxiei…

Si a scoaterii icoanelor din scoli...

Iata! Ca din cauza icoanelor din scoli o fi scazut PIB-ul. Este penibila toata campania asta anticrestina, o stim. Unii insa se lasa antrenati in mizeria asta. La zonele de varf – politice si intelectuale deopotriva – sunt destui care cad prada acestei false probleme.

Tinerii sunt receptivi la mesajele care vin de sus.

Relatia cu Dumnezeu este problema fiecaruia dintre noi, a familiilor noastre, nu a nu-stiu-caror grupulete nevricoase. Nu trebuie sa-i preocupe de ce merg oamenii la biserica. Se duc pentru ca asa vor ei. E dreptul lor, in definitiv. Problema noastra in mediul laic, social este cum sa ne organizam vietile in asa fel incat sa avem parte de normalitate, de decenta in viata cotidiana. Nu Biserica este o frana in asa ceva.

De ce Biserica nu e prezenta mai mult in zona publica?

Nu sunt de acord cu cei care au aceasta ingrijorare – uneori exagerata – cu privire la implicarea sociala a Bisericii. Biserica nu e sindicat, nu e asociatie civica, nu este o fundatie de asistenta sociala. Biserica trebuie sa tina slujbe, sa boteze, sa cunune, sa aiba grija sa se pastreze randuiala vietii sufletesti si personale – subliniez: sufletesti si personale – a membrilor ei. Pentru aceasta a fost lasata de Intemeietorul ei si exact din acest motiv oamenii o respecta.

Una dintre cele trei slujiri ale Mantuitorului este cea conducatoare...

Eu cred ca partea de conducere e bine sa o lasam in seama Mantuitorului, singurul indreptatit sa se ocupe de problema conducerii directe si efective. In plus, din cate stiu, Biserica are o puternica implicare sociala: in opere de caritate, in asezaminte de ajutor pentru saraci. Poate nu e atat de prezenta pe cat am vrea noi. Sunt convins ca nu-i perfecta. Perfectiunea Bisericii sta in componenta divina, caci cea umana, saraca, are multe necazuri. Biserica e formata din noi, oamenii, cu pacatele noastre, cu neputintele noastre.
Or, eu nu pot sa dau vina pe Biserica pentru ca nu face mai multe orfelinate in orasul cutare. Nu pot cere socoteala preotului paroh ca nu a facut destule spitale. El ar putea, la randul sau, intreba: „Dar tu, crestine, cu ce ai contribuit la asta? Ca daca toti din parohie v-ati uni, ati putea face multe.” Deci, ne facem noi datoria de oameni si de crestini? Asa ca e mai bine sa fim mai rezervati in critici.

Cei care critica uita acest aspect, care mi se pare esential. Eu, in calitate de crestin, in primul rand nu am drepturi, ci obligatii. Si preotul, si episcopul, si patriarhul au obligatii, sunt de acord. Dar ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este ceea ce fac eu. Si facand putin, nu ma simt indreptatit sa critic pe unul care face mai mult decat mine.

Cum vedeti pelerinajul politicienilor in biserici?

Ce-ar putea face preotii? Sa-i dea afara din biserica? Randuiala veche spune sa ne rugam nu numai pentru conducatorii nostri, ci si pentru dusmanii nostri. Biserica, cea ortodoxa cel putin, are in liturghie rugaciuni pentru stramosi, familie, preoti, armata, dar si pentru conducatorii tarii, ca sa le dea Dumnezeu deschidere la minte si la inima sa faca fapte bune si folositoare. Asa este ritualul…

De ce i-au pictat in pridvor?

Inseamna ca sunt ctitori. Acum unii ar vrea ca Biserica sa nu primeasca bani de la aia?! Nu stiu ce e mai bine: sa faci constructia cu un ctitor considerat de unii nedemn sau sa nu o faci deloc?
In timpul lui Vasile Lupu, care a fost un mare ctitor, in Moldova, s-au pronuntat vreo 60.000 de condamnari la moarte. Stiti care era populatia Moldovei? Era sub un milion. Va dati seama ce genocid s-a produs acolo! Si este ctitor si patron al culturii…

Politicienii, conducatorii au avut adesea multe si mari pacate. Dar nicaieri in societate nu avem de-a face cu oameni puri. Daca un om impovarat de pacate, la un anumit moment face o fapta buna, e un lucru pozitiv. Oricum, la Judecata, Mantuitorul ii va desparti pe cei buni de cei rai dupa criterii de El stiute. Iar in ordinea lumeasca se acorda o anumita consideratie unor demnitari care nu sunt lideri ai comunitatii religioase, ci ai statului. Oamenii aceia intra in biserici datorita pozitiei oficiale din statul roman, care nu are legatura cu Biserica.

Absenteismul la vot e o alta dovada a faptului ca falsa apropiere a politicienilor de Biserica nu este acceptata de popor...

Cauza absenteismului este controlul ofertei. Aici e problema. Nu se controleaza votul, se controleaza oferta. In multe situatii nu e important cine si ce alege, ci acela care are posibilitatea sa faca propunerile. Daca cineva vrea sa influenteze o alegere, are grija ca toti candidatii sa corespunda criteriilor sale. Drama este ca in acest proces de selectie, de sus pana la nivelurile mai mici, nu se respecta reguli ale eficientei.
Asta e diferenta intre sistemul occidental si al nostru. Acolo, in timp, oamenii au ajuns la o intelegere a lucrurilor si au o selectie mult mai riguroasa a valorilor. Nu-si mai selecteaza toti nepotii, rudele, prietenii, pentru ca doresc ca lucrurile sa mearga bine. Pot sa aiba grija de ei altfel, dar nu-i pun in functii de decizie, unde este necesara competenta reala. Pe mine nu ma deranjeaza ca unii au castigat bani, ca au nu stiu ce onoruri, ci eficienta institutiilor care depind de ei, unde situatia este dramatica.

De ce clasa politica nu intelege ca situatia institutiilor devine din ce in ce mai grava din cauza imposturii?

Elita cultural-politica romaneasca este in proportie majoritara rezultatul epocii lui Ceausescu. Elita formata in timpul acela a ajuns acum sa fie la nivelul decizional in toate domeniile din Romania. Or ei nu sunt altceva decat produsul unei selectii facute atunci, care... sa-mi fie cu iertare… Nu ma refer la faptul ca erau comunisti, ci la calitate, la competenta. Criteriile de performanta au fost grav viciate.

Noi avem o elita intesata de indivizi cu o pregatire catastrofala, carora le-a intrat in cap ca chiar se pricep. Si Elena Ceausescu se credea intelectuala. Luati la rand chiar si publicatiile culturale sa vedeti ce prostioare se vehiculeaza. Nu e un lucru rau ca se discuta, problema e de atitudine... Pe de o parte, precaritatea argumentelor proprii, iar pe de alta, refuzul oricarui dialog.

Societatea civila nu prea mai exista...

Am publicat, mai demult, un articol pe care l-am intitulat „Vatra civica“, in care mi-am permis sa atrag atentia asupra celor doua mari formatiuni civice ale anilor ’90, „Vatra romaneasca“ si „Alianta Civica“. Cei mai multi dintre liderii lor au actionat identic. Sigur, de pe pozitii ideologice diferite, dar in esenta aveau acelasi tip de comportament, care a condus la aceleasi rezultate. Ca o consecinta globala fiind o mare lehamite a oamenilor, cand au vazut ca mai toti liderii sunt o apa si-un pamant. E una dintre marile noastre probleme. Ca elita nostra civica nu a socotit de cuviinta sa purceada la o constructie sistematica a spatiului de dialog, de dezbatere, care chiar sa reprezinte societatea civila.
Se opereaza foarte des in mod exclusivist pe ideea „am ocupat eu terenul, eu sunt specialist, altcineva nu, iar daca zice cineva altceva de cum zic eu, devine un pericol pentru democratie”. Nu asta inseamna societate civila!

Se spunea ca ati fost infiltrat de Securitate in cercul lui Petre Tutea...

Da, eram infiltrat de cand eram mic... Ce mizerie! Am tot cerut la CNSAS sa-mi dea dosarul. Apar prin presa materiale despre Batran (Petre Tutea – n.r.), despre alti colegi care au fost cu mine la el, tot felul de materiale, numai dosarul meu nu vor sa-l dea. Adica nu vor sa mi-l dea mie.

Nici cand era Ticu Dumitrescu acolo?

Nu mi-a dat nimeni nimic.

Dar e o obligatie legala. Nu vad cum de nu va raspund...

Cine respecta legea?! E singura disfunctie a acestui Consiliu? E una dintre cele mai mari greseli care s-au savarsit in Romania. Au indreptat toate tintele impotriva victimelor. In loc sa ne ocupam de constructia etica a societatii, ne ocupam de niste victime, terorizati de un sistem nenorocit… Eu, unul, nu am semnat niciodata nimic.

Dar vi s-a propus?

Da, mi s-a propus si am refuzat sa semnez. Dar nu consider asta un motiv de lauda. Unii au semnat, altii nu. N-are nicio importanta daca au semnat sau ba. Important este daca cineva a facut rau semenilor sai, nu daca a semnat o hartie comunista sau securista care nu inseamna nimic.

Ce v-au intrebat?

Au vrut sa colaborez cu ei, cum faceau cu foarte multi.

In 1987 v-au arestat.

Am stat vreo saptamana in interogatoriu la Securitate. Le-am dat sute de pagini de declaratii. Nu s-a intamplat nimic grav, s-au comportat relativ civilizat. Le-am spus tot felul de bazaconii. Ma intrebau ce ne spune Petre Tutea, Ioan Alexandru, Ion Coja. In general, despre acesti trei oameni imi puneau intrebari. Pentru ca ultimii doi, la cursurile lor, vorbeau de Tutea. Ii indemnau pe studenti sa-l ajute.
Eu il duceam la plimbare, il slujeam, si aceasta a fost o sansa si o bucurie enorma pentru mine. Am avut ocazia sa-l ascult si sa invat enorm de la dansul. Astia de la Securitate erau ingrijorati ca se forma acolo o grupare, ca veneau multi oameni sa-l vada, sa-l asculte.

Ati simtit ca sistemul este pe final?

La urma, asa am avut sentimentul. In ’89 deja se simtea. Imi amintesc o discutie cu Petre Tutea, cred ca era prin ’88, spre final, in care mi-a spus ca la viitoarele alegeri sa votez cu liberalii, ca tocmai ce s-a inscris in partid…

Spunea ca liberalii au venit primii, ca altfel se inscria la taranisti...

Exact! Vorbesc de anul ’88 – atunci credeam ca e o gluma. Atunci mi-a spus asta cu liberalii, ca trebuie sa sustinem o astfel de directie, in principal din punct de vedere economic. Mi-a vorbit mult despre ce masuri economice trebuie luate, dansul fiind un economist de mare clasa. Avea un discurs extrem de aplicat la realitatile economice. Dupa Revolutie, mi-am adus aminte ce viziune exceptionala a avut inca de atunci.

Ar fi buna acum?

Oh, Doamne!

Aveti notite?

Foarte putine. Imi luam frecvent notite dupa discursurile sale dar, cand m-au arestat prima oara, am distrus tot. Mi-era frica pentru dansul. Mi-era teama sa nu mi le gaseasca Securitatea si sa le foloseasca impotriva lui. Tinerilor de astazi le este foarte greu sa inteleaga o societate a terorii.

Cum vi-l amintiti pe Petre Tutea?

Ca pe o lumina. Am avut foarte mult noroc sa fiu aproape de astfel de oameni, modele culturale, etice, spirituale, stiintifice. Petre Tutea, Ernest Bernea, Mihai Pop, Parintele Cleopa, Patriarhul Teoctist… Oameni cu o statura morala covarsitoare. Societatea noastra a avut si are asemenea oameni. Problema este ca foarte multe dintre valorile noastre autentice nu sunt promovate. Accesul lor este obstructionat. Unii si altii le-au ocupat locul…

E vorba de mica impostura.

Absolut! E vorba de tot felul de indivizi care se promoveaza intre ei. Scriu in ziare unii despre altii, sau vorbesc la televizor si creeaza senzatia ca aceasta este elita intelectuala. Drama este ca printre ei sunt si oameni valorosi, ceea ce mareste confuzia…

Multi tineri simt nevoia unui nou partid politic...

Zonele decizionale politice – si nu numai – sunt ocupate precumpanitor de mostenitorii regimului Ceausescu. Nu mai e loc de atatea cumetrii, incuscriri si cardasii. Procesul de refacere a unei echilibrate dispuneri a potentialului intelectual si managerial va dura inca doua decenii de acum incolo.

Lumea nu prea a inteles ce bolborosea, prin ’90, nefericitul acela de Brucan, cu termenul sau de 20 de ani… Ala se referea la perioada necesara pentru instalarea lor la putere si secatuirea tarii, nu la timpul necesar constructiei unei societati sanatoase.

Perioada naturalmente necesara pentru o reechilibrare a distributiei valorilor este de aproximativ 40 de ani, dupa cum ne invata experienta biblica a evreilor lui Moise. Viata isi urmeaza cursul si apele se vor mai separa, lucrurile se vor mai limpezi, oamenii vor incepe sa descifreze mai usor si mai repede propaganda exercitata asupra lor. E un proces care dureaza.

Tinerii sunt frustrati si aleg sa plece din tara.

Si eu si colegii mei am fost tineri, dar nu ne-am gandit sa intram tam-nesam in Guvern. Desi unii dintre noi ar fi putut. Nu ni s-a parut un tip de abordare serios. Tinerii, in primul rand, trebuie sa se pregateasca. Asta am cerut intre 1990 si 1995, sa facem scoli in care sa formam oameni, la modul serios, sa devina profesionisti. Nu sa invete doar propaganda si trancaneala!

Este vorba de „Miscarea pentru Romania“?

A fost o mica incercare care s-a prabusit. Am si gresit, nu aveam experienta. Vina este exclusiv a mea, nu dau vina pe nimeni. A fost o intentie tinereasca de a face o scoala de pregatire. Au fost oameni diversi dispusi sa participe. Eu am cazut in capacana unei propagande careia nu aveam cum sa-i fac fata.
Si am facut greseala asta a tineretii, de a avea o parere prea buna despre disponibilitatea elitei noastre intelectuale, careia i-am acordat o prea mare incredere. Ma asteptam sa fie mult mai eficienta si sa inteleaga mai bine ce trebuie facut. Dansii au avut alte viziuni. Din pacate, viata a dovedit ca eu am avut dreptate. M-as fi bucurat sa fi gresit eu, iar oamenii de elita din anii `90 sa fi optat pentru formule eficiente care sa duca la o dezvoltare a Romaniei. Nu s-a intamplat asa.

Ce efect a avut Piata Universitatii asupra dezvoltarii ulterioare a societatii romanesti?

Lumea care crede ca tinerii din Piata Universitatii au pierdut vremea pe acolo ar trebui sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat in Romania daca nu exista acel moment. Asa de bine, de rau, clasa politica a fost constransa sa o ia pe un drum pe care, initial, il respinsese. Fara Piata Universitatii, azi Bucurestiul ar fi fost un fel de Chisinau, daca intelegeti ce vreau sa spun.

De ce multi dintre cei care au fost in Piata Universitatii au ales sa emigreze?

Cred ca au fost manati atat de dezamagire, dar si de un soi de instinct. Au plecat foarte multi dintre tinerii care construisera structuri studentesti, care deja se initiasera in acest tip de management organizational. Si-au dat seama ca nu se poate face nimic. Eu am facut greseala sa acord in continuare credibilitate elitelor noastre, in speranta ca se va face ceva. Un exces de optimism in raport cu colegii mei. Unii nu l-au avut, spunand ca toti sunt o apa si un pamant, si au plecat. Altii n-au plecat, dar s-au retras complet, isi vad de profesiunile lor.

Unii va reproseaza...

Stiu, foarte multi, ca nu m-am dus, ca nu m-am bagat, ca n-am facut nu-stiu-ce minuni pe acolo… Eu le-am spus ca, daca ceea ce fac politicienii e ceva serios, atunci o sa mearga si fara mine. Dar nu e ceva serios. Ce m-au certat...

Am vazut cum s-a constituit Conventia Democratica, un fiasco in pregatire. M-au acuzat ca sunt tradator, ca nu l-am sustinut pe Emil Constantinescu.
Le-am zis: „Sa de-a Dumnezeu sa gresesc eu si sa iasa ceva bun, pentru ca daca e sa se realizeze ceva, se va realiza si cu mine, si fara mine. Nu pot sa ma duc, nu cred in ceea ce ei propun.” Senzatia mea este ca din cauza unor sechele care cad asupra intregului bloc elitist nu a fost posibil sa apara o alta constructie. Nu s-a putut. Din cauze obiective.

Daca mergem cu analiza mai departe, putem sa discutam de tranzitia societatii romanesti, care nu a inceput acum, ci acum 300 de ani. Noi suntem in tranzitie de cand Imperiul Otoman ne-a adus pe cap administratia fanariota.

Inca platim „polita”?

In mod sigur tragem ponoasele unui sir lung de erori, multe impuse din afara, pe fondul dominatiei straine, dar reluate si intarite de erorile elitelor noastre, ca si noi suntem partasi la aceste erori. Noi trebuie sa o luam mereu de la capat. Dar sunt optimist pentru ceea ce se va intampla in urmatoarele decenii. S-ar putea ca, datorita si conditiilor impuse la nivel european sau mondial, sa cunoastem si un alt tip de evolutie.

Lumea s-a saturat de asteptat.

Trebuia sa faca ceva de acum 20 de ani!

Putem culpabiliza intreg poporul?

Nu culpabilizez pe nimeni. Anumite lucruri sunt chiar obiective. Interventia in macrosistemul socio-administrativ statal nu se face de pe o zi pe alta. Trebuie rabdare si constructie. In primul rand, pregatire, multa munca. Nu sunt de-ajuns trei brosuri si doua cautari pe Google ca sa intelegi cum se conduce o tara. Si nu numai tara, ci si o intreprindere, un ONG, cum se construieste un proiect, cum e sa administrezi niste resurse – nu-i deloc usor.

Perioada 1920-1939 a fost una relativ buna. In acesti 20 de ani de dupa 1989 ce s-a intamplat?

Ei, nici in perioada interbelica nu a fost chiar o feerie… Pe langa succese si realizari incontestabile, au fost si jafuri politico-economice, abuzuri, violente grave si erori politice catastrofale. Din pacate timpul a fost scurt si realizarile acelor ani au fost zdrobite de razboi si apoi de instaurarea comunismului. Amintiti-va de anii ’50, cu crimele sale odioase si cu impostura ridicata la nivel de politica de stat!

Dupa 1989 s-a reluat ciclul specific anilor ’50. E drept, acum oamenii de valoare nu mai sunt aruncati in puscarie, dar multi sunt impinsi, prin mecanismul de anti-selectie, spre exil economic sau marginalizare. Situatia e, desigur, mai buna decat in timpul lui Stalin, dar nu datorita meritelor administratiei romanesti, ci pentru ca asa e mersul vremurilor. In ’50 trebuia sa actionam potrivit logicii marxist-leniniste, acum avem alt reper, un alt tip de comportament, democratic, respect pentru drepturile omului. E un pas in plus…

Dar pana sa ajungem la respectul valorilor, trebuie sa mai muncim si noi putin, sa contribuim un pic la asta. Sunt foarte multi oameni de mare competenta ale caror expertize nu sunt promovate, iar cei mai multi dintre ei nu sunt cunoscuti decat in cercuri extrem de restranse, pe specializari. Dezbaterea publica este dominata agresiv de o mana de activisti publici, intens promovati si prezentati cu indaratnicie drept „autoritati” moral-culturale absolute. Daca, insa, ar fi examinati cu mai multa atentie, lumea ar descoperi ca multi dintre acesti specialisti nu prea se pricep la nimic si nici nu au realizat nimic in toata vietisoara lor.
Ce-i drept, insa, sunt foarte vocali. Ei stiu ce partid e bun si care nu, cine trebuie sa fie presedinte si de ce, cum trebuie sa vindem noi toate intreprinderile. Interesant ca, dupa ce solutiile recomandate de ei se dovedesc falimentare, exact aceeasi oameni sunt iarasi prezenti, de data asta pe post de… critici vehementi! Dupa care iarasi ne trantesc noi recomandari… Si tot asa. Un circ in toata regula.

Ei sunt langa puternicii zilei...

Ei sunt o anexa a puterii. Administratia noastra statala, ca macro-sistem administrativ, traieste in aceasta butaforie de 20 de ani: o schela subreda acoperita cu panza spre a avea aparenta unei constructii inchegate, care are doi vectori dominanti de comportament public: bascalia si bufoneria. Iata cei trei B: o butaforie care actioneaza prin bascalie si bufonerie. Asta e, din pacate, dominanta vietii noastre politico-culturale.

Ati uitat un aspect: agresivitatea.

Aici aveti mare dreptate! Tipul lor este esentialmente agresiv, agresivitatea fiind o trasatura specifica fanariotilor de pretutindeni. Avem noroc ca sistemul mondial este predominant democratic. Altfel am fi din nou pe primul loc in Europa la numarul de detinuti politici. In plus, exista azi alte posibilitati de comunicare, s-a dezvoltat internetul, exista posibilitati care vor fi exploatate de oamenii inteligenti si cinstiti. Din aceasta munca se vor dezvolta sisteme, mecanisme proprii. Si usor, usor, statul va fi reformat si reorganizat. Noi acum suntem inca in suspensie.

Vi s-a propus recent sa intrati in politica?

Mi se mai propune din cand in cand. Le spun mereu, cu prietenie, ca nu imi doresc asa ceva. Am avut doua tentative in trecut, si experientele de atunci m-au convins ca inca nu exista interes pentru constructia unor institutii politice – cel putin asa cum cred eu ca ar trebui sa fie edificate intr-o tara europeana.

Am incercat, prima data, acum 18 ani, cu Alianta Civica. Am demisionat dupa doua zile.
Mai tarziu, acum vreo zece ani, am avut discutii cu PUNR si cu Alianta Nationala, dar am discutat doua luni degeaba. Bine ca macar acolo nu am apucat sa ma inscriu, asa ca n-a fost nevoie sa demisionez.

Lumea noastra politica a ramas aproape neschimbata de doua decenii incoace si nu am naivitatea sa cred ca se va schimba daca imi voi face eu aparitia pe-acolo. E nevoie de mult mai mult decat un singur om pentru asa ceva.

Asta la nivel inalt, dar mai jos?

Intre noi, jos, putem vorbi de proiecte. Sunt destule, chiar am si publicat cateva. Deh, romantism… Noi doi putem fi arhitecti extraordinari, dar daca o institutie sau o comunitate nu e interesata sa faca acea constructie, putem face pe hartie o mie de planuri minunate, le facem degeaba. Lumea o sa-l angajeze ca arhitect pe nea Cercel Doi Lei, care va proiecta aceleasi strambaciuni ca si pana acum. Asta e viata.

Ce sa facem… „Constructorul” de care vorbesc este un segment al factorului decizional. Acest segment trebuie sa decida: „M-am saturat sa fac maghernite si cladiri strambe! Hai sa facem si noi o casa!” Dar ei inca nu gandesc asa. Sau poate or gandi si eu nu am auzit. Oricum, nu e problema mea, nu sta in sarcina mea. Nu am facut parte din nicio institutie a statului roman si nu am nici un amestec in deciziile acestor institutii.

In aceasta logica, de ce n-am pleca definitiv din tara?

Nu, ne vedem fiecare de treaba. Eu imi vad de munca mea si sunt la dispozitia celor care au cu adevarat nevoie de mine. Nu e nevoie sa fac politica pentru asta. Si ca mine sunt sute si mii si milioane de oameni.

Dar oamenii sunt dominati de lehamite.

Da, probabil ca sunt si satui de atitudinea elitelor acestea conducatoare, care se comporta cel mai adesea asa cum stim cu totii…

Si pe care oamenii nu-i mai suporta…

Oamenii ii vor uita pe acestia, asa cum se intampla intotdeauna. Daca intrebam oameni fara o pregatire foarte specializata cine facea parte din elita conducatoare acum doua sute de ani, nu ne va spune nimeni niciun nume. Habar n-au. Aproape toti sunt disparuti in uitare.

Popoarele retin doar personajele inalt semnificative. Venind mai aproape de zilele noastre, cine-i mai stie pe „marii” anilor ’50? Doar cativa istorici atenti la detalii. Poporul i-a uitat si asa o sa-i uite si pe astia, saracii, daca nu fac nimic. Pentru ca poporul acesta isi duce viata lui in continuare, fie ca le place conducatorilor, fie ca nu. Este un popor multimilenar si traseul sau nu se opreste la comanda nu-stiu-carui grupuscul.

Elitele se plaseaza intr-o realitate paralela?

Uneori elitele se plaseaza, sinucigas, in afara realitatii. Sunt ca aia veniti de la Istanbul sa adune taxe si impozite. Problema la noi este daca zona deciziei reale, care e restransa, opteaza pentru o formula de constructie serioasa care sa opereze si sa utilizeze valori si sa elaboreze un plan pentru tara asta sau o sa mearga asa, anapoda. Indiferent de acestia, Romania va trai in ea insasi in continuare, pentru ca Romania nu inseamna statul roman, sa ne intelegem.

Aceasta organizatie statala mai are mult de lucru pana sa ajunga la nivelul care sa-i dea dreptul sa vorbeasca, nu juridic sau administrativ, ci moral si efectiv in numele Romaniei reale. Sa nu uitam ca romanii au putut trai foarte bine si fara stat, iar state mult mai puternice au vrut, fara succes, sa-i disloce si sa-i aiba sub control.

Sa facem un tablou al Romaniei profunde: manele, cocalari, impostori etc... E Romania profunda pe cale de disparitie sau e doar o perceptie?

Aia nu e Romania. Ce inseamna, pentru dimensiunea unui popor, ca nu-stiu-ce cantecele sunt la moda sau cine-stie-ce nepriceputi apar temporar in prim-planul efemer al unei vieti publice tip „Mambo Siria”? Peste 50 de ani toate vor fi uitate asa cum dumneavoastra ati uitat o durere de cap care v-a necajit cateva minute acum trei luni. Ce, dumneavoastra puteti fi redus la cele doua minute in care aveati o trecatoare indispozitie?

In biografia poporului roman astia de-acum nu sunt nici macar o gripa, sunt o amarata de migrena. Poporul roman are, pe de o parte, o memorie fabuloasa, dar si o forta zdrobitoare incredibila. Pot fi perioade de 20-30 de ani in care unii au impresia ca ne clatinam. Eh, ne-am mai clatinat si noi uneori, dar nu pentru mult timp. Multi ne-au cantat prohodul, dar la parastatas au constatat ca ei erau, saracii, cei care isi dadeau duhul. Nu murim, nu am nicio teama de asta.

Nu sunteti prea optimist?

Deloc, sunt doar realist. Sa nu confundam trairile si experientele si necazurile noastre temporare cu perceptia poporului in ansamblul sau. Sunt lucruri net diferite. Poporul roman nici nu observa maruntisurile acestea care unora li se par marete: nu-stiu-care ministru, nu-stiu-care deputat, nu-stiu-care sultan. Si toate popoarele sunt asa.
Ele pot rabda un sistem nedrept, o administratie opresoare, dar, de fapt, aproape ca nici macar nu le observa. Popoarele sunt partenerele lui Dumnezeu, nu ale ONU. La ONU se duc presedinti, ministri. Popoarele fac parte din alta „organizatie”, care e eterna si nemuritoare.

Multa lume astepta implicarea lui Marian Munteanu intr-un proiect social. Evitati sa discutati despre anumite persoane. Va e teama de cineva?

Nici poveste! E adevarat ca unele institutii dau, uneori, semne, ca le preocupa modesta mea persoana. Le urez tuturor sanatate. Nu ma ocup de o persoana sau alta anume, pentru ca pur si simplu nu ma atrage acest mod de abordare a problemelor. Si, nefiind implicat in niciun fel de actiune politica, nu mi se pare de folos pentru nimeni sa ma amestec in conflictele actuale. N-ar avea niciun rost.

Mergeti in logica poporului?

Asa mi se pare normal. Cand eram student, am fost alaturi de generatia mea, si atat cat ne-am priceput, am incercat sa fim utili societatii romanesti si valorilor sale constitutive. Acum, ca profesor, impreuna cu multi alti colegi de generatie, traiesc retras in profesiunea mea, incercand sa fiu, astfel, de o cat de mica utilitate semenilor mei.

10 Iul 2009, 12:00
Margicu
Nelamurire

Nu sunt de acord cu multe din cele exprimate de domnul Munteanu in interviu (referitor la ortodoxie, la pozitia laica a unor intelectuali, la exportul de spiritualitate, sau la vechimea poprului). Ii respeect insa punctul de vedere si ii admir curajul de care a dat dovada in Piata. Un lucru nu imi explic insa. Cum se faca ca lucrari recente, unele semnate de autori cu o expertiza confirmata in problemele Europei de est (de ex. Sabrina Ramet) califica Miscarea pentru Romania drept una de extrema dreapta (chiar neo-fascista) inspirata de garda de fier? Aici nu mai poate fi vorba de propaganda iliesciana, sunt titluri din ultimii zece ani multe semnate de universitari. Doar cateva exemple: "Political Parties of Eastern Europe: A Guide to Politics in the Post-Communist Era", Janusz Bugajski; "Central and Eastern Europe, 1944-1993: Detour from the Periphery to the Periphery" de Ivan Berend (publicata la Cambridge); "The radical right in Central and Eastern Europe since 1989‎" de Sabrina P. Ramet. Sunt dezamagit ca interviul nu raspunde la aceasta intrebare.

10 Iul 2009, 14:25
Marian Munteanu

Raspuns privind MPR

Toate materialele la care faceti referire pleaca de la campania de acuzatii din 1992-1993, declansata la initiativa publica a dlui Ion Iliescu, pe atunci presedinte al Romaniei. Aceasta campanie a avut ca principal vector pe d-nii Zigu Ornea si Michael Shafir, care si-au permis sa scrie lucruri complet false despre mine si despre Miscarea Pentru Romania, fiind insa promovati intens ca, vezi Doamne, specialisti si comentatori "obiectivi". Atunci am fost anchetat inclusiv de procuratura generala, care a concluzionat, spre dezamagirea dlui Iliescu si a prietenilor dansului de la revista “22”, ca acuzatiile nu se sustin si ca sunt nevinovat (lucru publicat in presa cu litere mici intr-o notita marginala, timp in care acuzatiile beneficiau de spatii largi, generoase...).

Acuzatorii mei nu au putut indica nici macar o singura afirmatie de a mea, vreun document sau vreo fapta care sa probeze ca MPR, eu sau oricare din colegii mei am fi vinovati de vreo atitudine extremista de orice fel. Pe site-ul meu www.munteanu.ro gasiti detalii cu privire la aceste lucruri, inclusiv documentele constitutive ale MPR. Dar acestea nu au fost citite si nici citate de d-nii acuzatori.
Este evident ca "studiile" pe care le invocati nu se bazeaza pe o documentare serioasa, ca sa nu mai vorbesc de reaua intentie, usor de ghicit pentru un observator corect. Ele se "sprijina" pe faptul ca nimeni nu are timp sa verifice sursele si faptele, ca acuzatiile curg nestingherite in timp ce noua nu ni s-a ingaduit niciodata o prezenta echivalenta in spatiul public. Uitati-va pe internet si veti vedea cate enormitati se scriu despre mine, sistematic, de 20 de ani... Nu veti gasi nici o proba, absolut nimic. Doar vorbe goale, insulte si etichetari.

Probabil ca eu sunt vinovat ca nu i-am dat in judecata pe acesti dezinformatori dar va rog sa intelegeti ca nici macar nu dispuneam de mijloacele materiale pentru a sustine procese lungi si costisitoare. Si apoi, incercati sa va puneti in locul meu. Nu vi s-ar face sila de atatea minciuni?
Oricum, va multumesc pt. interventie. Poate ca va trebui sa ma ocup un pic de clarificarea acestor chestiuni (desi, sincer, nu credeam ca mai intereseaza pe cineva).

12 Iul 2009, 06:30
Varlaam
intrebare pentru dl.Munteanu

Pentru ca aveti eleganta de a raspunde unora dintre chestiuni pe forum, va intreb ceva ce ma framinta:
- ce parere aveti despre actiunea unor organizatii\clerici\leaderi de opinie din zona culturala...de a asocia credinta crestina, apartenenta la Ortoxie si faptul de a fi roman\atasat valorilor nationale- cu o anumita orientare politica? Dupa cum stiti aceste tendinte au produs deja oarecare tulburare chiar in sinul Bisericii.
- faptul ca intelectuali de marca apar in spatiul public si, dupa ce isi declina militantismul ortodox si nationalist..(laudabile, desigur) isi declina si apartenenta ideologica precum si intentia de vot....este ..cum sa va spun...tulburator si contraproductiv.Nu credeti?
Eu consider ca acum, in vremurile cele de pe urma..ceea ce ne macina este tocmai egoismul, miciuna si rapacitatea...materialismul abject ( culmea !) si confiscarea tuturor valorilor si simbolurilor in scop comercial si partizan...Mintuitorul s-a tinut departe de toate acestea si ne-a indemnat si pe noi sa ne tinem departe de "duhul acestui timp".

13 Iul 2009, 15:14
Marian Munteanu
Raspuns

1. Personal, nu cred ca este potrivita nici un fel de amestecare a planurilor, dar mai cu seama in zona atat de sensibila a vietii religioase.
Deci, nu mi se pare nici mie deloc "productiva" asocierea credintei cu orice fel de tentativa electorala (ca sa nu mai vorbesc de anumite exclusivisme ideologice care, intr-adevar, nu cred ca sunt indreptatite)...

2. Aveti dreptate, chestiunea este intr-adevar, tulburatoare si, poate, si contraproductiva. Cu toate acestea, insa, cu totii putem fi, sa spunem, avizati cu privire la un domeniu sau altul si, in acelasi timp, mai putin priceputi la treburile cetatii... Mie mult mai grave mi se par initiativele celor nepriceputi decat rezerva si chiar "absenteismul" celor care se abtin (poate din smerenie, nu neaparat din teama) sa se implice efectiv...

3. Sunt, desigur, de acord cu comentariile Dumneavoastra din final si Va multumesc pentru mesaj, amintindu-Va, totusi, si inceputul unui alt citat: "Indrazniti..."

12 Iul 2009, 07:38
Palicar

alta intrebare
dar ce parere aveti, d-le Munteanu, despre existenta si proliferarea a numeroase NGO-uri- cu finantare externa ( dar nedeclarata public), care, sub masca promovarii valorilor democratice ...au confiscat democratia si spiritul civic, au confiscat spatiul public...(asa cum a fost confiscata POLITIC si Piata Universitatii...asa cum a fost confiscata si revolutia)Cunoasteti ca aceste org. sunt finantate pentru a produce "studii" cu rezultatul cunoscut, propagate apoi agesiv prin media- (studii din care rezulta ca suntem un popor de retarzi, lichele si hoti...- cum stam cu nationalismul?)...presa internationala abunda de interviuri luate acestor corifei ai "societatii civile"...in timp ce societatea civila propriu-zisa nu poate sa isi faca auzita vocea..
Un mare leader al respectivei soc.civ a facut propaganda anti-votare toata campania electorala...si apoi s-a mirat singur ca prezenta romanilor la vot a fost mica, ceea ce, desigur, inseamna ca romanii sunt nu f.inteligenti si ici nu au interes civic...etc.
aceste ong-uri toxice si antinationale ar trebui sa intre in dialod cu dreapta nationalista, pentru a clarifica unele concepte...lasati Biserica cu ale ei...ca ea( Biserica) este afiecaruia dintre noi...gestionati-va politicile intre voi, in lume!

13 Iul 2009, 14:49
Marian Munteanu

Raspuns ONG-uri

Sunt de acord cu Dumneavoastra ca pot exista asemenea actiuni - si nu putine.
Eficienta lor ar fi, insa, mult redusa - poate chiar complet anulata - daca ar exista initiative mai consistente de promovare a valorilor si reperelor autentice. Probabil ca o sa-mi spuneti ca este o competitie nedreapta, "ceilalti" avand mult mai multi bani, promovare etc. Si ati avea dreptate.
Eu continui, totusi, sa cred in importanta lucrurilor "marunte", poate mult mai putin vizibile, dar infinit mai puternice. Un adevar, fie si spus in soapta, face mai mult decat o mie de minciuni racnite pe nu stiu cate frecvente...
Din pacate, spatiul acestui forum nu ingaduie o detaliere a subiectului - deosebit de interesant - pe care l-ati deschis. Voi incerca, in alt loc, sa-mi exprim un punct de vedere cu privire la subiectul pe care l-ati lansat.

11 Iul 2009, 21:37
Gheorghe Iosif
Salutari din Brasov!

Dupa Revolutie, manifestatia din Piata Uiversitatii a fost un dus rece pentru cei dispusi sa gandeasca cinstit. A fost antidotul la FSN. Acolo si-au dovedit cinstea sufleteasca si mai tinerii - majoritari in Piata - si mai varstnicii. "Elita" a cam lipsit. A preferat sa consemneze, comenteze si, cand s-a putut, sa profite, de parca ea ar fi generat si sustinut fenomenul.
Am fost sporadic in Piata. Trebuia sa ma rup de treburile de la Brasov si mai mult de doua zile nu puteam sa raman la Bucuresti. Paradoxal, era ca si cand as fi stat toata saptamana scufundat la munte si abia asteptam sa vina sambata, sa ma "ridic" la Bucuresti, sa-mi umplu plamanii de aerul curat al Pietii, ca sa-mi ajunga pentru urmatoarea saptamana. Cu toata traditia locala de lupta pentru libertate, la Brasov, dupa sperietura trasa in zilele Revolutiei, comunistii se reinstalau la putere, impostura si minciuna dominand si zdrobind totul in cale.
Trebuie sa-i multumim lui Marian pentru ca nu a tradat acel spirit al Pietii, pentru ca a avut curajul, impreuna cu ceilalti, sa-si asume responsabiitatea protestului, sa faca efortul enorm al mentinerii manifestatiei si, trebuie subliniat, al pastrarii ei pe o linie nonviolenta. Multumesc Mariane ca ne-ai ajutat sa ne purificam sufletele, sa indepartam ultimele placi de zgura ramase dupa zilele sangeroase ale Revolutiei. Nu conteaza ca altii au profitat. Noi am fost rasplatiti chiar atunci, pe loc, pentru ca l-am simtit pe Dumnezeu deasupra noastra. Ce ar putea echivala acea traire? Nimic. Fara zilele si noptile din Piata Universitatii, multi puteam sa ne infundam prin tot felul de noroaie feseniste, pentru ca apele inca nu fusesera despartite de tot.
Viata lunga si ramai cum ai fost.

14 Iul 2009, 15:49
Marian Munteanu
Multumesc

Domnule Gheorghe Iosif, Va multumesc din inima pentru mesajul Dvs., in care regasesc acel spirit de demnitate si civism atat de specific brasovenilor.
Va rog sa transmiteti prietenilor din Brasov - carora le datoram cu totii atat de mult - respectul si pretuirea mea impreuna cu aceleasi urari de sanatate si incredere in viitor.

11 Iul 2009, 03:40
Dragos din Norvegia

Greseala a fost alta

Greseala a fost ca a fost neglijat si chiar luat in deradere nucleul dur al Pietei, cei care doream rasturnarea FSN-ului prin forta, printr-o miscare de strada.
Din pacate dl.Marian Munteanu a ales calea dialogului, de parca ar fi avut cu cine sa dialogheze. S-a vazut ce inseamna dialog cu Iliescu si Roman. Circa 128 de oameni (cifre Realitatea TV, in opinia mea corecte) zac in pamant in urma represiunii din 13-15 iunie.
Trebuia incercat ceva concret, nu doar cantece. Poporul roman, pe care dvs. il laudati atata, s-a dovedit in nenumarate randuri inactiv si las.
Provincia oricum nu conta, exceptand Timisoara si Brasovul, care erau cu noi. Restul tarii ar fi vazut la TV cum Iliescu pica, asa cum s-au trezit pe 22 decembrie si fara Ceausescu. Bucurestiul dicta ora exacta.
Eram multi elevi de liceu (cazul meu) si studenti care vedeau Piata Universitatii nu ca pe un Woodstock, ci ca pe un mijloc de a scoate oamenii in strada, cat mai multi, pentru a incepe ADEVARATA Revolutie.
Nu regret nimic din ce-a fost atunci, o parte din sufletul meu a ramas in Piata Universitatii. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei asasinati, oameni absolut nevinovati.

11 Iul 2009, 11:11
Marian Munteanu

Problema e nitelus mai complicata. Intrucat voi reveni in curand cu detalii si precizari printr-o lucrare anume dedicata, va ofer doar succint cateva elemente:

1. Ar trebui sa stiti ca asa-zisul "nucleu dur" - cel putin o parte din cei care-l compuneau, cateva zeci de oameni - s-au straduit multa vreme sa deturneze sensul demonstratiei. Era, de fapt (uneori premeditat, alteori nu), exact ceea ce doreau guvernantii sa lase impresia, ca in Piata se puneau la cale violente etc. Din fericire, n-au reusit.

2. De altfel, in perioada ian-aprilie '90 respectivii muncisera mult sa "mobilizeze' lumea la o asa-zisa "revolutie". Nu i-a urmat nimeni. Cu acel tip de mesaj "revolutionar" sa fiti sigur ca planul celor ce au pus la cale mineriada ar fi reusit intru totul, inainte de iunie '90.

3. Cei care prezinta P.Univ. ca pe un "woodstock" (nu e cazul dvs. si nici al meu) fie urmaresc compromiterea mesajul ei prin bagatelizare fie chiar n-au inteles nimic din ce s-a intamplat atunci...

4. Sa nu credeti niciodata - v-o spun cu prietenie - ca "provincia nu conteaza"... Starea de spirit inoculata minerilor, prin propaganda masiva si dezinformare, se regasea in multe alte locuri din Romania. Or, un razboi civil - caci asta s-ar fi intamplat daca m-as fi luat dupa "sfatuitorii civici" ce misunau prin preajma noastra, ar fi fost un dezastru cumplit pt. Romania.

Mai sunt multe de spus, dar cu alt prilej...

10 Iul 2009, 00:09
moby dick

Dar ce stie Munteanu despre ce gandea despre el ,si spunea ,grupul compus din Plesu, Bernea, Anca Rautu - Oroveanu si altii ?

14 Iul 2009, 16:16
Marian Munteanu

Nu foarte multe

La data respectiva (inceputul anului 1990) nu cunosteam foarte multe detalii despre "grupul" (parca nitel mai altfel structurat, de altfel) la care faceti referire. Nici nu era necesar.
Oricum, nici nu cred ca a avut mare importanta ce ar fi vorbit sau gandit dansii despre mine personal.
Important ar fi, mai degraba, rolul acelor personaje in influentarea unor decizii politice ce au avut anumite consecinte (bune?... rele?...) pentru societatea romaneasca.
Dar asta este - nu-i asa? - o alta poveste....

14 Iul 2009, 07:38
Vlad Ionescu

suntem inca impreuna

Nu m-as fi asteptat, astazi, la atatea comentarii oribile [referire la o serie de insulte si “comentarii” defaimatoare la adresa lui M. Munteanu postate pe forum. – n.r.]. Le credeam pierdute in negura anilor '90. Asta dovedeste ca spiritul P.U. a ramas viu si este în continuare puternic. Si, aparent paradoxal, suntem inca impreuna.

18 Iul 2009, 02:06
Marian Munteanu

Impreuna

Domnule Ionescu,

Nu lasati sa Va supere rautatile unora si altora...
Acestia, sarmanii, isi fac rau in primul rand lor insile. Fie ca sunt dezinformati (deci victime ale unor ticalosi care isi bat joc de ei) fie ca sunt in slujba cuiva (si atunci traiesc in mizeria unor castiguri obtinute urat si murdar) - sunt demni de compasiune. Faptul ca, în pofida atator rautati si nedreptati, suntem - cum bine spuneti - impreuna, ii va ajuta, poate, si pe unii ca acestia, sa inteleaga ca au gresit...

Va multumesc pentru gandul frumos.

Marian Munteanu: „Fara Piata Universitatii, am fi avut soarta Moldovei” – interviu realizat de George Radulescu, “Adevarul”, 10 iulie 2009
Sursa web: http://www.adevarul.ro/articole/marian-munteanu-fara-piata-universitatii-am-fi-avut-soarta-moldovei.html
Descarca documentul in format tiparit (fotocopie). Versiunea publicata in editia tiparita reprezinta o selectie din interviu, textul fiind publicat integral doar in editia on-line.

Cuvinte cheie: Romania, identitate, Petre Tutea, stiinte etnologice, elite, societate civila, Piata Universitatii, crestinism, ortodoxie.